Absența grăitoare a vieții(Capitolul 15)

„Mi-e dor de brațele tale înlănțuindu-mă, de sărutul tău care să-mi mângâie buzele crăpate, pline de sânge. Mi-e dor de sufletul tău care se simte în respirația greoaie, parfumată. Mi-e dor de parfumul gurii tale și de tot ceea ce ești. Mi-e dor de tine usturător încât aș da orice să te revăd. Te rog grăbește-te, căci aceste câteva zile rămase mi se par eterne. Te rog vino. Oriunde vei fi nu uita te rog că Te iubesc, Lucian. Eu chiar Te iubesc…”
@samewhiteblue

Anunțuri