Absența grăitoare a vieții(Capitolul 15)
„Mi-e dor de brațele tale înlănțuindu-mă, de sărutul tău care să-mi mângâie buzele crăpate, pline de sânge. Mi-e dor de sufletul tău care se simte în respirația greoaie, parfumată. Mi-e dor de parfumul gurii tale și de tot ceea ce ești. Mi-e dor de tine usturător încât aș da orice să te revăd. Te rog grăbește-te, căci aceste câteva zile rămase mi se par eterne. Te rog vino. Oriunde vei fi nu uita te rog că Te iubesc, Lucian. Eu chiar Te iubesc…”
@samewhiteblue
2 comentarii la “Absența grăitoare a vieții(Capitolul 15)”
Lasă un răspuns
pagerank
fata noptii 
Îți mulțumesc din suflet pentru frumosul gest. Să ai o zi edenică și zâmbetul ce mi l-ai oferit să se întoarcă înzecit!
ApreciazăApreciază
Se aproba. 🙂
Si eu iti multumesc!
Zi faina!
ApreciazăApreciază