Zâmbetul ludic, această unitate de măsură a autenticului

Colțul Cultural

Nimeni nu cunoaște adevărata valoare a zâmbetului, dacă nu a privit măcar o dată un copil fericit. Și cât de ușor poți face fericit un copil! În lunile care au trecut, am avut onoarea de a revedea atât zâmbete autentice, cât și copii fericiți, privind candid și împărtășind adevărul cu vorba. O raritate care se diluează tot mai mult, odată cu vârsta. „Încă există copii fericiți”, mi-am zis, și gândind asta, am ajuns la concluzia că lumea încă mai are o speranță, atâta timp cât copiii își vor fi păstrat zâmbetele. În forul lor interior, copiii trăiesc într-un timp-fluviu perpetuu, concept de timp blagian, despre care Alexandru Tănase, în prefața volumului Trilogia culturii, spunea că „este un timp al prezentului permanent, mereu egal cu sine, fără înălțări, dar și fără căderi, nici fază de disoluție, nici treaptă spre ceva mai mult”. Așa ar trebui să arate un copil fericit.

Vezi articolul original 408 cuvinte mai mult