Sinuciderea ielelor de Ana Mănescu – fantasticul la feminin

„Tipologiile feminine din Sinuciderea Ielelor sunt ca un duplex format dintr-o jumătate legată de uman și o jumătate care se simte încarcerată și caută lumea fantasticului pentru a-și desăvârși destinul. Uneori, nevoia de eliberare și desprindere de lumea oamenilor, resimțită ca o durere în trup, este satisfăcută doar pentru scurt timp, iar eroinele preiau frâiele propriei vieți, luând decizii radicale, devenind stăpâne peste ambele părți – umană și supranaturală – ale propriei ființe.”

Deverra

Se dă următoarea imagine:

Intuitiv, eu resimt grație, energie, senzualitate, naturalețe, ritm, pasiune, finețe. O făptură ca o constelație ce emană feminitate. Un personaj feminin îmbrăcat de propriile-i cosițe și de veșminte vaporoase, care parcă se contopește în mediul înconjurător, în stânci, pământ și vegetație. Stanele de piatră de la picioarele femeii împrumută din rotunjimile trupului ei, iar mâinile ei dirijează aerul în cel mai suav și elegant vals. Cu ochii închiși, corpul flexat într-o mișcare de dans și mâna în aer cu degetul arătător întins ca aripa unei lebede albe, femeia cu flori în păr parcă provine dintr-un ținut de basm, plămădit din magie.

Ei bine, imaginea de mai sus a fost creată de The Spartan Bureau și apare pe coperta unei cărți în care contemporaneitatea se contopește cu fantasticul. Sinuciderea Ielelor, căci despre ea este vorba, a fost scrisă de Ana Mănescu și a apărut la Editura…

Vezi articolul original 748 de cuvinte mai mult