„Ceva, un virus civilizaţional, un fel de „sindrom Ceauşescu“, repetă la nesfârşit o istorie pe care nimeni nu o învaţă. Mircea Sandu l-a „executat“ pe predecesorul său, Mircea Pascu, pe care l-a învins – povestesc martori oculari– în nişte alegeri măsluite în august 1990, pentru ca, apoi, să-l şteargă cu totul din fotbal, declarându-l persona non grata. De atunci, şi-a urmărit cu înverşunare puţinii adversari făţişi, exterminându-i ca personaje active în acest sport. Puşcaş a fost declarat şi el persona non grata când a anunţat că vrea să-l concureze pe Mircea Sandu. Craiova a fost dezafiliată, mulţi alţii, mai mici sau mai mari, au simţit la un moment dat palma grea a Naşului.”
@Matei Udrea
…Naşul soarbe ultimele picături din ceşcuţa cu cafea şi dă un telefon: „E aproape 1.00. Nu mai vin, n-are rost“. Se întoarce către cei trei ziarişti alături de care stă la masă, în picioare: „Era vorba să merg undeva, să urmăresc tragerea la sorţi a cupelor europene, dar m-am lungit aici“. Suntem în holul etajului 21 de la Hotelul Intercontinental, iar cei trei interlocutori, alături de Didi Prodan, sunt unicii martori ai punctului terminus din călătoria lui Mircea Sandu prin fotbalul românesc. 50 de ani cu totul, din care ultimii 24 – de domnie neîntreruptă şi autocratică în fruntea FRF.
Târgoviştea lui Mircea Sandu
…acum patru ani şi câteva luni, Mircea Sandu era pentru ultima dată aclamat în picioare, minute în şir, de sutele de membri ai Adunării Generale care-l votau din nou în fruntea fotbalului românesc. „Mircea Sandu reales, la al şaptelea Congres“, parafrazau ziariştii, ironici, o lozincă din…
Vezi articolul original 1.565 de cuvinte mai mult
Comentarii recente