Indiscreţie de toamnă

„Ce să îi spun, că s-antâmplat deodată
şi prea devreme s-a făcut pustiu
prin parcuri, prin tăceri şi niciodată
nu mi-a fost dor de galben-ruginiu?

Spune-mi ce faci cu toamna asta toată,
ce v-aţi promis, ce dor aţi ispitit
de-au revenit şi ploi de altădată
şi şoaptele prin vise-au amuţit?”

Poteci de dor

Tu ce faci cu atâta toamnă
ce şi-a lăsat tristeţile pe prag
şi a fugit, şi nimeni n-o condamnă
că toate într-o clipă s-au uscat?

Tu i-ai deschis? S-o las şi eu în casă,
să-i fac un ceai, să o invit la vals,
să-i pun în braţe noaptea răcoroasă
cu amintirea ce mi-a mai rămas?

Vezi articolul original 51 de cuvinte mai mult