Din himericele bolți se anină
armele nopții, stelele-n ruină;
până la noi înca n-a pătruns
al codrului clopot ascuns.
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete să-ți șuiere ;
în tăcuta noapte adâncă
glasul tău nu se aude, nu înca …
Din himericele bolți se anină
armele nopții, stelele-n ruină;
până la noi înca n-a pătruns
al codrului clopot ascuns.
Cereștile drumuri,
toate-s doar aburi și fumuri …
Plimbă-te, pală, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora !
Dar vor veni ! O, ce siguri,
oaspeții în veștminte de friguri !
Dar vor veni ! O lumină subțire,
și naiuri și harfe și lire !
Anotimp – Emil Botta
https://poetii-nostri.ro
Comentarii recente