Genji, traficul și semaforul
„Totul se întâmplă atât de încet, încât ai timp să mergi să-ți faci o cafea ca să te mai energizezi. Ai putea turna cafeaua și peste film, deși nu îl va influența prea mult. Când deschid gura, actorii dau impresia că ar cotrobăi cu mintea prin 1000 de cărți pentru a găsi pagina care-i interesează. În plus, după ce oftează cu privirile cuprinse de lingoare, își aranjează mânecile, din fericire bărbații au mai puține rânduri de haine suprapuse, deci mai puține mâneci, în schimb femeile au mult de furcă. La fel de mult le ia și să se aranjeze și să se privească în oglindă.”
De curând, am văzut ecranizarea din 2011 a Poveștii lui Genji (Genji Monogatari Sennen no Nazo), și am avut din nou revelația faptului că o carte poate fi extrem de interesantă, dar, când este transpusă pe peliculă, poate arăta ca și când și-ar fi pierdut sufletul. Probabil că, în unele cazuri, este mai bine când imaginația este lăsată să lucreze, decât când ni se oferă direct imaginile. Totuși, în ciuda introducerii, filmul, în regia lui Yasuo Tsuruhashi, nu este prost, deși mă așteptam la mai mult de la ecranizarea unei cărți atât de celebre.
Am urmărit filmul cu oarece interes, iar unele scene mi-au pus răbdarea la încercare, deși oglindesc destul de bine ritmul vieții din perioada respectivă. Sigur că totul este de un rafinament și o lentoare înnebunitoare, de la ridicatul unui stor de bambus, până la deschiderea unui panou glisant. Totul se întâmplă atât…
Vezi articolul original 415 cuvinte mai mult
pagerank
Comentarii recente