Gând pribeag în seară

„Pentru timp e târziu, pentru drum e departe,
pentru el e totuna cât mai are de stat
pe-un peron părăsit şi de propria-i gară,
şi de oameni, de-ntoarceri, şi de viaţă uitat”

Poteci de dor

Îmi e seară şi-i frig, şi începe să plouă,
ca să aibă-aşteptarea cu ce să îşi stingă
toată setea de tine, focul tot ce-i inundă
respiraţii şi gând, resemnare şi tâmplă

Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii,
şi ca-ntr-un război se-nfioară secunde,
că nu găsesc calea, că nu ştiu pe unde
te pierzi şi te cauţi, risipindu-ţi azi paşii.

Vezi articolul original 86 de cuvinte mai mult