Jurnal de pîrît (18). „Temperatura la care ard cărțile”
„A propos de Fondul S era un fel de Index mascat. Cărțile erau trecute în fișiere, dar aflai că sînt în fondul cu pricina cînd făceai comanda pentru lectură. Dacă erai student, te uitai disperat după un profesor pe care să-l știi cît de cît ca să-ți vizeze fișa de comandă. Cîteodată, apelam și la profesori pe care îi știam doar din vedere. Oricum, seara pe la 20, înaintea închiderii sălilor de lectură, venea securistul vigilent și făcea lista cu toți cei care apelaseră la cărți din fond, studenți, profesori, cercetători, fără discriminare, ca să spun așa, că vechiul regim era tare pornit împotriva discriminărilor.”
Da, vorba tatei în fața situațiilor ciudate, paradoxale, „viața e complexă”. Și fiind așa temele care pot interesa jurnalul meu vin de la sine. Subiectul acesta m-a găsit într-un taxi, în drum spre casă. Și l-am scris…
PS Temperatura la care ard cărțile este 451 grade Fahrenheit = 232, 78 grade Celsius
Jurnal de pîrît (18). „Temperatura la care ard cărțile”
Am pus titlul între ghilimele pentru că nu este al meu. A fost folosit de regretatul meu prieten Luca Pițu, în anii 80, într-un eseu pe care i l-am publicat în Opinia studențească, un eseu de bună seamă subversiv, în care, plecînd de la celebra carte a lui Bradbury, făcea o mică radiografie a persecutării cărții. Eseul trebuie să fie reluat într-una din cărțile sale. Le am pe toate, dar nu asta contează. Mai degrabă, contează că mi-am amintit titlul lui Luca, și asta nu s-a întîmplat…
Vezi articolul original 732 de cuvinte mai mult
pagerank
fata noptii 
Comentarii recente