Waw

Waw, cum mi-a dat cu noaptea in cap!
acum întunericul are cercul pătrat
văd doar stele verzui, albăstrii
şi o lună cheală se oglindeşte în pat.

Trag o ţigară, veşnicul leac
pentru năuceli apărute din senin
mă opintesc odată să strig
dar mă tem de întuneric şi frig.

Waw, cum mi-a dat cu noaptea in cap!
de mi-au sărit lanţurile până la cer
până şi cuvintele s-au înodat
într-un zâmbet sfios, efemer.