Vremea tornadei – 8.

Colțul Cultural

Trecuse destul de mult timp de la citirea anunțului din ziar, dar Dorina nu reușea să-și dreseze neliniștea sălbatică din suflet. Se plimba dintr-un colț în altul al bucătăriei și orele treceau în zbor fără să ajungă la un deznodământ. Larisa, fiica ei, singura ei fiică, avea 19 ani și începuse de curând cursurile la o facultate privată. Fata era prototipul tinereții și, pentru vârsta ei, nu se dădea în lături de la distracție deloc. Nu-și menaja deloc portofelul, mai mereu umplut de părinți și nu dădea socoteală nimănui. Mai degrabă decât prototipul tinereții, era prototipul rebeliunii. Se simțea bine în pielea ei, iar anii aceștia frumoși, pe care-i trăia, voia să rămână de neuitat. Deși părinții încercaseră să o îndrume spre o specializare în economie, asemeni pregătirii lor, Larisa a ales arhitectura. Se zvonea că e groaznic de grea, dar nu-i păsa, de când se știa îi plăcea să…

Vezi articolul original 421 de cuvinte mai mult