Tunelul – Ernesto Sábato

Împiedicat de editurile din acele vremuri dar, totuși, împins de la spate de Sartre, Camus și Mann, Ernesto Sábato, în 1948, „dădea naștere” primului său roman, Tunelul. Deși lansarea nu s-a încadrat într-un registru elogios și nici extatic, treptat, Tunelul l-a ridicat pe al său autor pe piedestalul literaturii latino-americane dar nu numai, fiind considerat un „clasic existențialist”.
Cunoscut și recunoscut pentru viața îmbibată în frustrări, furii și neliniști, Ernesto Sábato, își dezlănțuie demonii lăuntrici asupra primului său roman, încărcându-l – surprinzător, în doar 192 de pagini – cu trăiri și sentimente paroxistice.
Până și debutul romanului a fost surprinzător pentru mine, asta pentru că, încă din primele rânduri, ne este servită, cu luciditate, intriga: „E de ajuns să vă spun că sunt Juan Pablo Castel, pictorul care a ucis-o pe Maria Iribarne”.
Odată lansată prematur intriga, parcă subconștientul meu se revolta, ba chiar refuza să mai…

Vezi articolul original 364 de cuvinte mai mult