PE CALEA FERATA

„Aici e un loc unde se pot ţese nori pe ascuns
Pentru ultimul , marele,rodnicul plâns…
Aşa de bine cresc toate în jurul iubirii pierdute
Incât bariera ridică un steag glorios
Pe redute”
@Doina Randunica Anton

Metamorfozele Luminii

SUFLETUL VERII PIERDUTE

La marginea oraşului
Pe calea ferată
Cresc margaretele
Cu gura de piatră…
Trenul nu vine,nu mai vine demult,
Soarele arde pleoapele zilei de lut..
Aici e un loc de ţesut rochia albă
A tristei tăceri
Ce aşteaptă să vină nuntaşii
Odată cu drezina de ieri
Aici e un loc unde se pot ţese nori pe ascuns
Pentru ultimul , marele,rodnicul plâns…
Aşa de bine cresc toate în jurul iubirii pierdute
Incât bariera ridică un steag glorios
Pe redute
La marginea oraşului…
Acolo unde e calea ferată
Cu margaretele prăbuşite în soare
Sufletul verii adie şi scrie, şi doare…

Vezi articolul original