Lumina stelei. In memoriam Dumitru Matcovschi
„Recitind și redescoperind opera lui Dumitru Matcovschi, pare firesc faptul că unele dintre acele metafore sunt reluate – e adevărat, în contexte diferite -, astfel încât se creează impresia că nu avem în față poeme și cicluri de versuri, ci un continuu monolog interior, chiar dacă acest monolog ia uneori forma unor dialoguri (cu amprenta experienței de dramaturg), chiar dacă acest monolog interior se „sparge” în voci și personaje diferite: soția poetului Alexandrina, fiicele Dumitrița și Adriana, frați, surori, colegi, personaje istorice, personaje din piesele sale de teatru, apoi șoferul Struț (după cum s-a constatat, în realitate un recidivist eliberat condiționat), cel care a condus autobuzul care l-a accidentat pe poet, apoi veneticii, dușmanii, dar și corbii, căprioarele, fauna, flora – toate devin instrumente de redare a discursului poetic și construiesc un adevărat cor pentru ceea ce poetul numește, în titlul plachetei din 1991, Imne și blesteme. ”
@GriArg
A trecut un an. Dumnezeu să-l odihnească pe poetul Dumitru Matcovschi, luminată fie-i amintirea. A suferit, dar și-a împlinit datoria de Om (așa cum și-a propus). Opera lui, cărțile, cuvintele, metaforele au rămas aici, luptătoare.
Este a noastră limba noastră/ și noi suntem cu ea popor,/ cum stelele/ din cer/ sunt stele/ cu veșnică lumina lor…
Tema limbii materne și a plaiului natal este chintesența esteticii matcovschiene. Sigur, nu sunt singurele teme care îi susțin opera, după cum nu sunt temele îndrăgite doar de el. Mai mult, simbolurile-suport sunt de multe ori comune cu ale altor colegi de generație, lucru firesc, pentru că poetul a făcut parte din generația scriitorilor basarabeni luptători pentru recuperarea valorilor românismului, pentru reabilitarea cuvintelor românești (chiar în cadrul așa-zisei „limbi moldovenești” – și această luptă pentru cauza comună, pentru salvgardarea limbii materne, creează un climat aparte în mediul intelectual și artistic), apoi pentru trecerea la…
Vezi articol original 274 de cuvinte mai mult
5 comentarii la “Lumina stelei. In memoriam Dumitru Matcovschi”
Lasă un răspuns
pagerank
Mulțumesc, din nou! 🙂
ApreciazăApreciază
Multumiri si din partea mea. Banuiesc ca si vizitatorii blogului sint incantati. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu știu, îmi vine greu să ghicesc. 🙂 Unele articole sunt scrise mai mult din dorința de a mă exprima, decât din cea de a plăcea. Lui Dumitru Matcovschi îi datorez prea multe (ca cititoare și ca fostă angajată a revistei pe care o conducea, revista Nistru, a Uniunii Scriitorilor), ca să nu fi scris câteva rânduri în memoria lui.
ApreciazăApreciază
O privilegiata…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sunt…
ApreciazăApreciază