A doua scrisoare dintr-un posibil recurs la Epistolarul de la Olăneşti, numit apodictic Epistolarul de la Bălţăteşti
„A.: – De unde vii?
B.: – Din Insula Fericiţilor!
A.: – Am fost în insula aceea, am fost. Îmi amintesc, acolo erau foarte mulţi fluturi, un fel de alcooluri cu petale, îţi tăiau respiraţia culorile lor, îţi sminteau cuvintele de pe limbă, îţi stîrneau polenul chipului cu o simplă vînturare de aripi, îţi stingeau flacăra din priviri de se făcea brusc întuneric în univers.
B: – Fluturi? Ah, dar nu am văzut nici măcar unul pe acolo. Cum de nu am văzut?
A. – Da, e posibil… Pentru că fluturii au fost hăpăiţi de nişte şopîrle care stăteau în locurile cele mai umbroase de unde înfulecau cu nişte limbi lungi orice vietate care mişca jur, împrejur. Cred că nici vietăţile neimaginate încă ale iadului nu erau aşa de înspăimîntătoare, în burţile lor intrau de-a valma fiinţe vii şi lumi moarte, înghiţeau tot, înghiţeau tot.
B. – Şopîrle? Mă jur pe ce vrei că nu era nici o şopîrlă … Dar nici una, mă înţelegi?
A. – Stai, stai…! Cred că au fost mîncate de nişte şerpi care se prelingeau de-a lungul crăpăturilor din piatră, care se strecurau în cele mai obscure locuri, de unde înghiţeau hulpav tot ce mişca. Iar şopîrlele acelea, de care ţi-am spus, erau hrana lor preferată. Şerpii aceia erau, după unele păreri, ultimii rămaşi din părul gorgonelor.”Adrian Alui Gheorghe
Dragă Alexandru Muşina, (iertată fie-mi familiaritatea, dar face parte din scenariul corespondenţei!), o scrisoare către tine, acum, e un bumerang: mi se întoarce şi mă împovărează pe mine cu propriile îndoieli, cu reziduul vieţii noastre care cu cît e mai explicată şi explicită, cu atîta devine mai obscură şi mai împovărătoare. Dar pot să îmi imaginez că ţi-am trimis scrisoarea şi că am primit-o înapoi cu o însemnare încropită cu creionul, pe un colţ, de către poştaş: adresantul lipseşte de la domiciliu. Am mai păţit acest lucru la începutul lunii decembrie a anului 1987, cînd am trimis cărţulia de versuri „Poeme în alb-negru” lui Constantin Noica şi am primit-o îndărăt cu asemenea inscripţionare: „3 avizări. destinatar lipsă domiciliu”. Expedierea plicului, conform ştampilei poştei din Piatra Neamţ a fost pe 2 decembrie 1987 iar returnarea plicului a fost avizată poştal la 17 decembrie 1987. În această perioadă, pe 4…
Vezi articol original 2.146 de cuvinte mai mult
pagerank
Comentarii recente