Cele zece femei fără una

Metamorfozele Luminii

Cele zece femei fără una

11 decembrie 2013 la 20:57

În camera mea dorm zece femei..
Au pielea ca praful nopţii peste care liniştea zace rănită..
Din unghere biblice ies păianjeni sfioşi şi le ating pleoapele
ca pe nişte posibile prăzi…
Ele tac şi îşi ascultă reciproc inimile
ca pe un concert de jazz în Piaţa Stanislas..
Ele tac şi se ţin de umeri
ca de nişte cioturi pe un râu năvalnic
ce le-a cuprins nemilos..
Lumina apei le uneşte gurile şi lacrimile
învinse…Fereastra le fură chipul
pentru un schimb cu luna..
Ele se răsucesc ca nişte spirale
peste meridianele jefuite de cele mai frumoase răsărituri..,
căci în camera mea,doar neclintirea somnului
le dă viaţă..
În visul lor,un singur bărbat
îşi ridică o locuinţă lacustră
şi rând pe rând le pescuieşte ca pe nişte perle nevinovate…,ca pe nişte podoabe risipite de atâta suferinţă irosită…
Întinse pe frânghia crudă din spatele…

Vezi articolul original 35 de cuvinte mai mult