Am constatat că dacă mă încadrez în şablonul trasat de C.P. în ceea ce priveşte literatura, nu am cum să dau greş. În urmă cu câteva luni, Negru şi roşu, cartea lui Ioan T. Morar reprezenta, tot la recomandarea lui Costi, o surpriză nesperat de plăcută, fapt ce m-a determinat să merg, cu încredere, pe mâna lui. La fel s-a întâmplat şi cu ultima carte cu care am încheiat de curând socotelile, Dulcele bar a lui J.R. Moehringer. Titlul, încadrarea cărţii în categoria memoriilor dar mai ales întinderea mastodontică (aproape 600 de pagini!) m-au făcut, sincer vorbind, să mă gândesc de două ori până să o iau în mână. După primele 10 – 20 de pagini lecturate aveam să realizez că am dat, din nou, lovitura. Este, poate, una dintre cele mai mari surprize livreşti din ultimii ani.
Let’s get to the business! Aşa cum era de aşteptat, acţiunea…
Vezi articolul original 295 de cuvinte mai mult
Blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.
Comentarii recente