Un domn care, dupa ce s-a cam lasat de partidisme, scrie chiar ok… 🙂
Cred că mi-am descoperit mîndria personală, aceea de a fi contemporan cu festivalul, sau carnavalul, oricum îi zicem e produsul nostru, cu o tradiţie de peste un secol. Primul care l-a descris nu a fost sociolog, dar a avut intuiţie de geniu, prezicerile sale rămîn valabile pînă în ziua de azi.
Eu am trăit destul pentru a apuca 2 ediţii. Ediţia 1 a apărut la apogeul dominaţiei sovietice, imediat înainte de prăbuşirea dramatică. Ea a purtat oficial numele „Cîntarea României” şi a însemnat transformarea luptei de clasă în bîlci, clasa muncitoare nu mai avea adversar şi nu era bine dacă se plictisea.
Iată că am apucat şi ediţia 2. Am ajuns oare la apogeul democraţiei? Se vede că am ajuns. Urmează prăbuşirea? Probabil. Istoria şi statistica nu oferă alte modele.
În era internetului, a televiziunii prin satelit şi a telefoanelor inteligente, nimeni nu mai are voie să se plictisească. De…
Vezi articolul original 231 de cuvinte mai mult
mulţumesc pentru redistribuire
ApreciazăApreciază
onorata
ApreciazăApreciază