Autor: Alexandru Răduţ
Ca o eliberare, cerul şi-a strigat din nori
Blândele ploi, tăcute amintiri pierdute, –
Pentru un an, fugite,-n stoluri de cocori,
De focul toamnei – cucerite, bietele redute!
Pe chipul tău, albastre picături de rai
Din cerul alb s-au rupt, ca să deschidă
Porţile inimii ochilor tăi corai –
Prea dulcilor cuvinte ce-or să vină!…
Şi tot trecutul, în mâine, s-a închis
Pe firul apei în lumina care-şi vede
Buzele fragede de ghiocei ce au prins
Să îţi sărute zâmbetul în care crede!
@copyright A. Răduţ, 2014
(din volumul „Anotimpuri”)
Sensibile si melancolice versuri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană