Plânge Niprul…

GriArg

Privesc Maidanul în direct  și plânge Niprul  și oftează (și am impresia că abia acum se clarifică de ce am auzit acest cântec în fragedă pruncie, de ce mi-a plăcut, de ce i-am învățat versurile și toate „vocile”, de ce trebuia să-l știu, pentru ca, azi să-l (re)cunosc!… Ciocnirea civilizațiilor coboară din cărți, dintre argumente construite cu strictețe, în strada cu flăcări mistuind vieți. Printre lacrimile de foc ale Maidanului, printre versurile lui Șevcenko, lumea pare să  nu mai simtă frică (au murit și au fost răniți – și oare câți vor mai fi până la instaurarea liniștii?)…

* * *

Dacă libertatea costă atât de scump, de ce nu știm să o prețuim și de ce ne uităm ca blegii, când ne este furată cu obrăznicia de care numai mediocritățile sunt în stare? În mintea noastră, a românilor basarabeni, oare pe când un „Maidan” și o despărțire…

Vezi articolul original 27 de cuvinte mai mult