fata noptii

revista blogurilor

Anuţa lu’ Mastei şi lumea fascinantă a satului marmaţian


     dsc04633   Anuţa lui Dumnitru a lu’ Mastei din Budeşti, femeie vrednică, care se plămădeşte încă la umbra bunicii trecută între drepţi la 101 ani, este tânără încă deşi vâsleşte cu măiestrie de un jumătate de veac prin volbura zilelor şi a nopţilor şi-ţi lasă impresia puternică că e gata să răstoarne munţii dacă e cazul. Amintirea bunicii, aceea Jurj Mărie a lu’ Mihai la care veneau studenţi sau etnografi de la Cluj ori Baia Mare pentru a o asculta cum horeşte sau cum povesteşte despre fantasmele care populau cândva satul marmaţian, este încă puternică. Ea, bunica, pare a fi prezentă încă în casa veche de lemn construită după tot tipicul tehnicilor şi datinilor ţărăneşti, reguli care o făceau să reziste şi cariilor şi focului şi putrezăciunii care altfel se însinuează în inima lemnului dar şi printre obiectele care i-au aparţinut cândva şi care par a nu-şi fi schimbat încă definitiv stăpânul. De la ea Anuţă a moştenit darul de a povesti, conştiinţa că poveştile satului au importanţa lor- chiar dacă această importanţă este greu de explicat, precum şi portofoliul de poveşti care cândva constituiau, cu siguranţă, repere de conduită în diferite situaţii, moduri de explicare a ceea ce e greu de explicat, totul îmbrăcat într-o savuroasă haină narativă tocmai pentru a fi mai uşor de asimilat de către cei cărora le erau destinate.

În scurtul răgaz avut la dispoziţie- am întrerupt-o de la o muncă despre care credeam că e destinată exclusiv bărbaţilor, Anuţă mi-a povestit câte ceva despre Fata Pădurii dar şi despre alte fiinţe mitologice.

Fata Pădurii apărea lumii ca o tânără frumoasă, cu părul lung, despletit, curat îmbrăcată, înaltă (lungă este de regulă descrierea ce i se face), cu puteri neobişnuite mai ales noaptea, o fiinţă din panteonul spiritelor rele care îi pedepsea pe cei care nu respectau reguli şi canoane transmise din generaţie în generaţie de oameni cu harul povestirii şi al convingerii. Avea capacitatea de a lua diferite înfăţişări în faţa oamenilor, de regulă chip de tânără obişnuită, care nu trezea suspiciuni dar convingerea oamenilor iniţiaţi era că fiinţa care trăia în inima codrului nu era tocmai tânără şi frumoasă de feliul ei deşi despre asta se cam codeau să povestească, probabil pentru a nu-i stârni furia.

Cel mai adesea Fata Pădurii venea în comunitate pe înserat sub forma unei femei tinere care cerea loc de odihnă peste noapte şi ceva de mâncare. Figura ei nevinovată, istovită, dar mai ales povestea pe care o spunea cu deosebită convingere şi care explica cum a ajuns singură în sat aveau de regulă câştig de cauză. Musafira era găzduită, ospătată, după regulile specifice ţăranului nostru însă după plecarea acesteia, în gospodăria omului murea un animal important pentru familie, fie o vacă, fie un cal sau un porc. Atunci oamenii ştiau că prin sat a trecut Fata Pădurii şi vigilenţa creştea neapărat.

Deşi în timp am povestit cu mai multi bătrâni despre acest personaj interesant nimeni nu a ştiut să-mi relateze cum a apărut Fata Pădurii şi care sunt motivele pentru care aceasta doreşte să le facă rău oamenilor, foarte probabil că amintirea acestor elemente s-a pierdut fiind considerate neimportante pentru memoria şi conduita colectivă. Important rămânea să o identifici la timp şi să ştii să te fereşti de ea.

Anuţă povesteşte că Fata Pădurii venea, de regulă, într-o noapte de marţi după ora 12 şi îşi spăla ( prănica ) hainele la Podul lui Mastei, locaţie din imediata apropiere a casei sale unde pe vremuri era un mic pod de lemn. Bunica Mărie a auzit-o de multe ori cum pranică hainele dar niciodată această activitate nu depăşea momentul în care se auzea primul cântat al cocoşilor. De cîteva ori, privind noaptea pe geamul casei bătrâneşti, Mărie a lu’ Mihai a reuşit să o şi vadă dar sunt puţini oameni care se pot lăuda că au văzut-o.

Uneori era însoţită de o altă fiinţă malefică: Ciuma. Şi Ciuma era reprezentată tot printr-o femeie şi atunci când cele două îşi uneau forţele provocau nenorociri mult mai mari, semănând în sat groază. Dacă nu ar fi existat remedii, descântece, forţe încătuşate ale binelui cunoscute doar de cei iniţiaţi lumea satului marmaţian ar fi fost de mult doar o amintire. Aşa se face că a rămas în memoria colectivă o zicere a celor două aducătoare de nenorociri:

Ehei, pă pământ de n-ar fi foastă

leuştean şi rostopască

tătă lumea ar si a noastră,

ar fi susţinut Ciuma şi Fata Pădurii ţinându-se de după cap după câte o ispravă. Dar babele satului, bătrânii iniţiaţi în general, cunoşteau puterile magice ale unor plante, şi altele decât rostopasca ori leuşteaunul, când şi cum trebuie culese pentru a-şi păstra forţa pozitivă sau, după caz negativă, cum trebuie folosite. Astfel, când venea Ciuma femeile puneau la gâtul coconilor un şirag din căţei de usturoi. De un tratament asemănător se bucurau şi marhăle din bătătură de care depindea, în bună măsură, existenţa familiei tradiţionale.

O victimă clasică a Fetei Pădurii erau păcurarii tineri când se aflau singuri cu oile la munte ori în alte locuri izolate. De regulă existau semne ce prevesteau apariţia ei: se pornea un vânt puternic din senin, cerul se întuneca brusc şi foarte puternic, se auzea un cântat undeva în depărtare ori cum cineva pranică hainele la vreun pârâu, etc. Flăcăii trebuiau să cunoască aceste indicii şi să adopte conduite corespunzătoare care să îi ferească de acţiunile negative ale fiinţei malefice: să nu adoarmă, să nu plece singur spre locul unde se aude cântatul ori prănicatul, etc. Dacă regulile nu erau respectate consecinţele apăreau imediat. Astfel, dacă păcurarul adormea deşi a fost prevestit de prezenţa Fetei Pădurii, aceasta îl lega cu nouă noduri de ea cu un brăcinar (o funie cu rol de curea la pantaloni) din cânepă netoarsă, răsucită şi udată, devenind al ei pentru întotdeauna şi nu mai putea fi dezlegat. E posibil ca această legătură cu brăcinarul să nu fie vizibilă tot timpul ci după legarea lui iniţială să subziste în plan simbolic, ca o vrajă imposibil sau foarte greu de dezlegat, fiindcă tema întâlnirilor dintre flăcău şi fată apare de multe ori ca o succesiune de astfel de întâmplări. În urma acestora flăcăul devenea de nerecunoscut: slăbea, avea tulburări de comportament, venea acasă murdar şi istovit fără motiv, devenea necomunicativ. Se spune că Fata Pădurii îl tosănea de pământ, îl frământa, în zmotocea, etc, toate aceste acţiuni arătând faptul că a fost supus unor forţe cărora nu i se putea opune. Foarte rar se pronunţa cuvântul sau expresia l-a ibdit, adică Fata Pădurii s-a iubit cu feciorul, intens, pătimaş, cu ură sau disperare chiar şi, oarecum subînţeles, împotriva voinţei acestuia. Pare a fi un act sexual cu conotaţii negative din mai multe puncte de vedere, o iubire a răzbunării, ce conduce la epuizarea fizică şi mentală a unuia dintre protagonişti. Interesant mi se pare faptul că naratorii evită să pronunţe termenul, comun de altfel, ibdit/iubit/drăgostit, pare a fi un tabu cu semnificaţii pierdute, dar conotaţiile cuvintelor „frământa”, „tosăni”, etc includ şi această componentă. Mai subliniez că Fata Pădurii este poate cel mai prezent personaj din viaţa comunităţii rurale marmaţiene, cel mai bine definit şi cel care pare să mai acţioneze şi în vremuri ce pot fi identificabile, aproape de noi, foarte rar contemporane cu noi. Un astfel de caz am întâlnit la Săcel unde un bătrân mi-a relatat că a cunoscut personal un astfel de păcurar afectat de întâlnirea cu Fata Pădurii şi care a decedat în urmă cu doi-trei ani, supravieţuind însă zeci de ani fatidicei/lor întâlniri. Avea tulburări de comportament, nu mai era în tăte minţâle, şi sătenii erau de acord că acest lucru era consecinţa respectivei întâmplări din tinereţe, motiv pentru care adoptau faţă de el o conduită înţelegătoare, iertătoare, tolerantă.

Motivul brăcinarului apare în relatarea Anutăi din Budeşti puţin diferit de cum îl ştiam eu din alte versiuni. Fata Pădurii foloseşte un brăcinar din cânepă pentru a-l lega pe flăcău, funia respectivă fiind şi un element de identificare a acesteia. Dacă vedeau prin sat sau pe dealuri o tânără cu o funie, de regulă o trăgea după ea, atunci ştiau că e Fata Pădurii, dacă era ziuă o puteau prinde şi lega cu aceea funie şi astfel îşi pierdea puterile şi nu mai putea face rău nimănui.

Spuneam că, în alte variante, brăcinarul avea rol de dezlegare a flăcăului de sub vrajă. Acesta era din scoarţa unui anume copac şi se lega tot cu nouă noduri de mijlocul tânărului care nu reuşea altfel să iasă de sub puternica atracţie a fetei mitologice. Şi aici apare conotaţia sexuală a întâlnirilor dintre cei doi protagonişti aşa că brăcinarul şi cele nouă noduri aplicate făceau ca prezenţa Fetei Pădurii în casa sau coliba păcurarului să nu se finalizeze în sensul dorit de ea şi după mai multe vizite succesive fără succesul scontat aceasta renunţa.

Este foarte probabil ca Fata Pădurii să uzeze de practici magice pentru a-şi atinge scopul. Un element ar fi tocmai brăcinarul şi cele nouă noduri dar din povestea Anutăi rezultă că aceasta avea în pădure, către Băiuţ, straturi cu flori, care de care mai frumoase. Unii oameni le-au şi văzut, printre aceştia numărându-se şi bunica Mărie care ar fi dus-o şi pe Anuţă când era micuţă şi i le-a arătat. Nu-şi aminteşte foarte bine locul şi felul florilor din pădure dar ştie că nimeni nu avea curajul să rupă flori din grădina respectivă şi nici nu-şi aminteşte ca în apropiere să fi existat vreo casă ori colibă care să sugereze o prezenţă umană în mijlocul codrului. Întâmplarea mă face să cred că Anuţă era aleasă de bunica sa din motive ce pot ţine de aptitudini, interes, calităţi personale, etc să fie iniţiată în tainele ce guvernau pe vremuri comunităţile rurale dar transformările din ultimii 50 de ani au modificat atât de mult profilul comunităţii încât au făcut ca acest proces să fie întrerupt din cursul firesc, transferul de cunoştiinţe făcându-se la parametri mai superficiali. Dar prezenţa florilor nemaivăzut de frumoase, atribuirea lor şi interdicţia de a le culege pot fi rămăşiţele unor mituri ţinând de practici străvechi legate de forţele tămăduitoare sau dăunătoare ale unor plante şi de utilizarea acestora şi de fiinţe precum cea în discuţie pentru potenţarea forţelor proprii.

În relatarea Anuţăi din Budeşti este amintită doar Mătrăguna ca plantă utilizată de Fata Pădurii ca potenţiator de vrăji dar cultul acestei plante apare şi de partea cealalată a baricadei, în rândul oamenilor care doresc să-i folosească puterea pentru atingere unor scopuri.

Poveştile din jurul acestei plante sunt fascinante, ea este oarecum personificată, pare a fi percepută ca o fiinţă umană metamorfozată în plantă ori poate o zână. Se apela la puterile ei atunci când cineva din comunitate dorea să i se împlinească ceva pozitiv sau negativ. Forţa duală a mătrăgunei îi sporea misterul şi oamenii se raportau la ea cu respectul cuvenit.

Culegerea şi utilizarea mătrăgunii trebuia să urmeze reguli destul de stricte. În primul rând se apela la bătrânii satului care cunosc cutumele respective şi au curajul să meargă noaptea în pădure. Această activitate se desfăşura contra cost, solicitantul/a plătind bătrânilor iniţiaţi contravaloarea ştiută a serviciului făcut. Mătrăguna se culegea doar noaptea, între Sfântul Gheorghe şi Ispas iar culegătorii trebuiau să ajungă acasă înainte de primul cântat al cocoşilor. Pentru a capta bunăvoinţa mătrăgunei, bătrânii- de obicei trei, mai adesea femei dar şi de parte bărbătească- îi aduceau ofrandă de pălincă şi plăcintă pe care le aşezau ceremonios în jurul plantei. Solicitarea de a face bine sau rău avea de asemenea o tentă ceremonială în care se invoca puterea plantei, fiind rostite cuvinte de genul:

Doamnă Mătrăgună

te iau păntru Ion/Mărie

să aibă noroc la măritiş/însurătoare

te rugăm ajută-ne să ni să facă voia

sau pentru ca

Vasile/Irină

să n-aibă noroc la avere/sănătate, etc

apoi se schiţau câţiva paşi ritualici, ca un dans, mătrăguna era stropită cu horinca sau vinul adus şi era poftită cu plăcinte. Se credea că mătrăguna îndeplinea cererile dacă acestea erau făcute după canoane, Anuţă susţinând că şi ea s-a căsătorit în urma unui astfel de ritual chiar în anul în care acesta s-a îndeplinit. Am rămas surprins să aflu că interlocutoarea mea nu ştia că mătrăguna poate fi otrăvitoare în anumite condiţii, explicaţia ei fiind aceea că nu era utilizată sub formă de fierturi, ceaiuri, etc ci doar erau invocate forţele latente de care dispunea.

Evident că marea majoritate a aspectelor relatate în acest post (şi în altele de aceeaşi factură) sunt deja cunoscute de specialişti, fiind culese şi publicate cu zeci de ani în urmă de pasionaţi ai etnografiei. Interesul meu se rezumă doar la a identifica în ce măsură poveştile satului marmaţian mai supravieţuiesc în vâltoarea acestor vremuri şi care sunt purtătorii acestora, fiindcă am constatat că nu toţi bătrânii/bătrânele unei comunităţi le cunosc. Suntem în pragul dispariţiei unei lumi, a unei lumi care a căutat să menţină echilibrul a ceea ce se cunoştea prin practici de factură magică, prin iniţiaţi şi rituri specifice. Am preluat lumea de la aceşti performeri, cu bune şi cu rele, dar odată cu ea şi sarcina de a găsi şi păstra un echilibru între forţele ce o guvernează, forţe simbolic desemnate ca fiind „bune” şi „rele”.

E o sarcină importantă de care poate că nu suntem încă pe deplin conştienţi.

Anunțuri

3 comentarii la “Anuţa lu’ Mastei şi lumea fascinantă a satului marmaţian

  1. fosile
    Decembrie 10, 2012

    Felicitari si spor la cules!
    E pacat sa se piarda tocmai filozofia existentiala a zonei sau zonelor din care culegi.

    Apreciază

    • dan
      Decembrie 10, 2012

      mersi, mersi… cred ca mi-a trecut avantul. Las specialistii sa se ocupe de asta.

      Apreciază

  2. artizanattransilvan
    Iulie 3, 2013

    Reblogged this on artizanattransilvan.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Decembrie 7, 2012 de în despre maramures şi etichetată , , , , , , , , , .

pagerank

Fatanoptii.wordpress.com Pagerank

Statistică

  • 7,976 hits

23.06.2014

Flag Counter

Arhive

Follow fata noptii on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: