Norocul

sa-mi iau norocul

ca pe un odor

sa-l plimb sub stele

noaptea pe ogor

şi descântat să crească-n carnea mea

aidoma tăcerii când nu-i grea

să sper că sunt alesul fericit

căci l-am udat şi l-am plivit

cu drag, oricât nu s-ar părea

l-am strâns în braţe când scâncea

dar oare nu l-am sufocat

de-atâta drag, de-atât’ udat?