sa-mi iau norocul
ca pe un odor
sa-l plimb sub stele
noaptea pe ogor
şi descântat să crească-n carnea mea
aidoma tăcerii când nu-i grea
să sper că sunt alesul fericit
căci l-am udat şi l-am plivit
cu drag, oricât nu s-ar părea
l-am strâns în braţe când scâncea
dar oare nu l-am sufocat
de-atâta drag, de-atât’ udat?
Blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.
Comentarii recente