Negura (nr.3/octombrie 2012)

                                    Uite iubito, negura coboară

tiptil peste copiii care-am fost

se face frig şi-ncepe să mă doară

o amintire vagă, fără rost.

                                              Vino acum ca să aprindem focuri

din vreascurile lunii adormite

din mătrăgună să ne facem leacuri

din negură, speranţe nesfârşite.