Uite iubito, negura coboară
tiptil peste copiii care-am fost
se face frig şi-ncepe să mă doară
o amintire vagă, fără rost.
Vino acum ca să aprindem focuri
din vreascurile lunii adormite
din mătrăgună să ne facem leacuri
din negură, speranţe nesfârşite.
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.
Comentarii recente