Când mor şi crucile mă dor
de ceaţă, vifor sau tăcere
lungit pe câmpul de mohor
cu dracii beau ultima bere.
Să-mi cânţi o hore trăgănată
ca mierea fie-al tău cuvânt
fecioare lutul să mi-l bată
ca să tresar şi în pământ.
Băută, fără vreun veşmânt
să vii la crucea mea, pe lună,
întinsă peste- al meu mormânt
să mă iubeşti ca o nebună.
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.
Comentarii recente