Ratustele de pe Lacul Stiucilor (nr.1/ august 2012)

Mi-am luat inima în dinţi şi am plecat de  dimineaţă direct spre Lacul Ştiucilor, pe traseul clasic: Cluj- Gherla- Nicula-Săcălaia.

M-am înarmat cu două aparate foto, teleul de 70-300, trepiedul, apă, merinde, entuziasm, voie bună. Am ajuns cam târzior pentru un fotograf ce se respectă, puţin după ora 8 când Soarele e deja sus iar păsările- obiectivul principal al turei foto, încep deja să se ascundă prin stufăriş.

Care va să zică m-am pregătit  serios pentru misiune dar nici prin cap nu mi-a trecut că va trebui să  navighez  cu o barcă. Aşa că pentru prima dată în viaţă am urcat în bărcuţă şi mare noroc am avut că nu m-a văzut nici un cunoscut cum am parcurs vreo 10 metri de la 8 la 9. După ce m-am proptit cu barca în stufăriş şi mi-am imobilizat o vâslă între nişte rădăcini apărute chiar unde nu era cazul, mi-am verificat din nou cele două veste de salvare pe care le-am încolăcit în jurul meu pentru orice  eventualitate… de când cu Titanicul nici o măsură de siguranţă nu-mi pare de prisos pe apă.

Astea fiind zise şi făcute, înfăşurat în tot felul de chingi şi veste mai ceva decât Tutankamon,  nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să încerc să surprind o amărâtă de raţă în vreo poziţie indecentă, cu speranţa că voi fi chemat şi eu la Măruţă ori la alde alţii ca el şi iată ce a ieşit: