fata noptii

revista blogurilor

Lectia istoriei (nr.1/ august 2012)


În urmă cu vreo 3-4 ani reuşeam să stârnesc amuzamentul unor amici cărora le-am destăinuit că îl recitesc pe Creangă şi, acum, la vârsta maturităţii, descopăr sensuri noi printre rândurile marelui povestitor, fără să mai adaug că am reuşit să savurez mai deplin hazul humuleştean acum când lectura a fost benevolă şi nu impusă de programa şcolară.

Iată că recidivez oarecum zilele astea pline de instabilitate (meteo, bineînţeles), dând la o parte colbul de pe alte lecturi obligatorii de pe vremea când singura mea preocupare era bătutul mingii în parcarea din faţa CPL-ului.

Aşa se face că l-am redescoperit pe Dimitrie Bolintineanu poetul şi luptătorul paşoptist, cel care îşi scria versurile cu drag de ţară pe vremea când a fi patriot era periculos dar nicidecum ruşinos.

Tare greu mi-a fost să aleg un fragment ori un subiect din scrierile lui Bolintineanu. Până la urmă am optat pentru descrierea şedinţei de la Iaşi a Divanului ad-hoc prin care s-a hotărât unirea Moldovei cu Ţara Românească, şedinţă la care poetul a asistat în calitate de invitat.

Pe lângă caracterul documentar al relatării evenimentului binecunoscut de întreaga suflare românească, textul mi-a adus în minte o serie de analogii (?!) cu prezentul, într-un context în care se pare că ne străduim din răsputeri să distrugem ceea ce înaintaşii noştri au înfăptuit cu mari eforturi şi sacrificii.

Nu voi face un comentariu al textului deoarece elementele de interes rezultă cu suficientă claritate. Voi sublinia doar că şedinţa în discuţie avea loc într-un cadru pre-parlamentar iar Moldova acelor vremuri nu era încă un stat independent. Remarc şi clarviziunea poetului, exprimată simplu în final.

Iată textul selectat:

Călătorii în Moldova

– fragment-

„ Într-o dimineaţă fui invitat a mă afla la divanul ad-hoc, ca român din Valahia, să asist la declaraţia naţiei.

Mă dusei la adunare. Mulţime de lume, toate feţele pline de bucurie şi de speranţă: viaţa naţională încinsese într-o zi inimile celor mai mulţi. Sala adunării era destul de mare. În fund era tribuna oratorilor, pe o mulţime de scânduri cioplite cu artă, pe această înălţime se afla scaunul mitropolitului şi scaunele membrilor biroului. În mijlocul sălii erau băncile deputaţilor; de lături, în cele trei părţi libere, se înălţau nişte coloane de lemn, pe care se odihnea o galerie. Acest loc era destinat pentru privitori. Galeria din stânga era plină de dame, cea din dreapta şi cea opusă cu tribuna, pentru bărbaţi. Consulii străini aveau loja lor la dreapta pe galerie.

Şedinţa se deschise prin citirea ce dete domnul M. Kogălniceanu declaraţiei acestei adunări: această citire fu aplaudată de toată lumea şi se depuse pe birou, ca să se subscrie de toţi deputaţii. După aceasta domnul Urmuzache ceru să citească cugetările sale la tribună, voia i se dete, şi oratorul ne dete un discurs bine gândit, bine simţit şi plin de patriotism. Veni timpul, citind şi arătând avantajele Unirii, să se întrebe cine poate să fie împotriva unei dorinţe fără care nu este fericire pentru români? O voce dintre deputaţi răspunse în sală: eu. Toată lumea râse, încât viceprezidentul Negri fu nevoit să citească cu voce tare un act din regulamentul adunării, despre cei ce vor face sgomot într-acest lăcaş. Nefericitul <eu> ce se auzi, venea dela un membru al clerului; în adevăr acesta era contra Unirii. Trei deputaţi au fost contra, părintele Hermenziu, Alexandru Balş şi Vârnav B. Acesta din urmă nu voi să fie faţă la adunare; astfel la apelul nominal lipsi.

Mitropolitul luă vorba în chipul următor: câţi sunt de părere împotrivitoare acestei declaraţii a adunării să vorbească. Atunci, între toţi deputaţii se ridicară doi, un preot şi un boier.

Domnul Balş (Alexandru) zise că are să citească ceva: fu chemat la tribună, văzui un om negru şi gras, în mână ţinea o hârtie scrisă.

– Citeşte, îi ziseră.

– Nu pot citi singur, răspunse.

– Nu poate citi singur, zise domnul Urmuzache, apoi luă hârtia boierului din mână şi o citi. El pretinde că Unirea nu este bună, dând acele argumente ce s-au citit prin Gazeta de Constantinopol. Subscrise el şi părintele Hermenziu.

Domnul Ralet, ce se afla la tribună, declară că părintele nu are drept să vorbească în chestia Unirii, fiindcă declarase solemn că va susţine Unirea.

Către acestea deputaţii merseră unul câte unul de subscriseră actul; cei doi deputaţi contrari Unirii subscriseră în contra.

Cele ce se treceau în adunare se ştiau afară în poporul adunat în curte.

Cei doi antiunionişti, ieşind, fură nevoiţi a cere protecţia domnului M. Kogălniceanu, de frică să nu-i insulte mulţimea.

Din contră, când ieşiră ceilalţi deputaţi, poporul îi îmbrăţişă, pe C. Negri îl urcară pe braţe în trăsură.

Astfel se trecu această şedinţă memorabilă, Moldova îşi aduse aminte de vechea sa mărire. De multe secole nu se arătase o zi atât de frumoasă pentru această ţară, căci într-acea zi sufletul lui Ştefan trecuse în sufletele deputaţilor.

Bucuria strălucea pe toate feţele moldave; poporul se îmbăta de speranţa fericirilor ce strălucesc în viitor; nimeni însă nu se gândi că, pentru dobândirea drepturilor naţionale, nu este destul a exprima o dorinţă, ci a face sacrificii mari.”

(1863)

Extras din volumul „D. Bolintineanu/ Opere”/Editura de stat pentru literatură ştiinţifică şi didactică/1951

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la August 29, 2012 de în Uncategorized şi etichetată , , , , .

Navigare

pagerank

Fatanoptii.wordpress.com Pagerank

Statistică

  • 8,042 hits

23.06.2014

Flag Counter

Arhive

Follow fata noptii on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: